Bileţelul, cartuşul de Kent şi gropile din Bucureşti
La prima privire, cele trei elemente nu trezesc interes, cum nu ma pasioneaza pe mine aparitiile lui W.C. Tudor de la OTV, materialismul dialectic a lu’ nenea Tabacea de la Asociatia de proprietari sau examenul pentru returnarea permisului (deocamdata!).
Dar, puse in context, cuvintele astea capata valente magice si lumea se uita la ele ca la o dihanie, desprinsa din cine stie ce basm. Care este punctul lor comun? Toate trei rezuma perfect starea de spirit din Romania de vreo 60 de ani incoace.
Nu e secret pentru nimeni ca pe vremea comunismului, cartusul de Kent devenise valuta forte si era acceptat ca moneda in diferite ocazii! Dar, dincolo de trocul primitiv sta esentialul. Cu siguranta medicul care primea de la pacient Kent-ul, il folosea in continuare sa obtina si el de la tanti Vasilica de la aprozar ceva pe sub tejghea. De unde tanti Vasilica ducea fenomenul mai departe. Astfel, evident ca te intrebi: cine mama masii fuma Kent-ul pana la urma? Ca doar nu era amprentat, cercetat sau plimbat din mana in mana pana cand colturile pachetului se toceau sau pana la dezintegrare.
Am o teorie si in acelasi timp motive intemeiate sa cred ca cei care se bucurau de savoarea tigaretei occidentale erau tot nomenclaturistii, secretarii de partid sau orice persoana care detinea o functie inalta. Logica trocului admite o astfel de teorie!
Revenind la zilele noastre si la biletelul buclucas, istorioara care aduce mai mult cu “O scrisoare pierduta” decat cu modul veritabil de a duce o politica europeana, neclientelara si veritabila, descoperim remanentele vestitului cartus de Kent. Bai nene, ai ajuns in fruntea guvernului, te bucuri de autoritate, ai bani din licenta de comercializare a autoturismelor franceze si numeroase business-uri, las-o in sange si accepta cu demnitate incalcarile flagrante ale valorilor democratice. Toti suntem supusi greselilor dar putini sunt cei care recunosc cinstit si isi asuma responsabilitatea pentru asta. Nu trebuie sa fi monument de etica sa faci asta. Iar daca logica trocului ii scoate pe cei avuti, si mai avuti, care este rostul unor foloase castigate in mod abuziv? Cred ca riscul de a pierde tot ar fi de ajuns sa-ti opreasca semnatura pe un biletel roz!
Cat despre gropile din Bucuresti… Pur si simplu nu le suport! Sunt de asa natura incat iti faca si radio-ul sa “sara”, de CD nici nu mai vorbesc. Astfel a ajuns masina mea franceza, de la reprezentanta lui Tariceanu, sa zdrangane pe la roti. Drumari autisti cand vine vorba de meseria lor, prim-ministrii influentabili, presedinti avizi dupa putere si restul le stiti… Of Romanica!
lasă un comentariu